Cât e ceasul... în general (1.) - sau adevăratul jurnal al festivalului

deschiderea festivalului
  sub semnul trecutului plin de realizări

18:07
Temându-mă de aglomeraţia din oraş (La mulţi ani!), mă sui pe bicicletă şi mă aventurez spre Teatrul Maghiar.

18:30
Ajungând destul de repede (în ciuda drumurilor blocate), dau de oameni ce se adăpostesc de ploaie, oameni care aşteaptă să intre la căldură.

18:50
Lăsând hainele la garderobă, lumea începe să observe voluntarii şi standul cu cărţi iar odată ajunşi la balcon, aici adevărate comori muzeale îi aşteaptă.

19:15
Gábor Tompa se adresează invitaţilor şi tuturor oamenilor prezenţi, anunţând deschiderea expoziţiei „Interferenţe 1990–2010. Douăzeci de stagiuni la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj”, totodată marcând şi deschiderea festivalului. Expoziţia este cu atât mai specială cu cât reuşeşte să conserve (aşa cum poate arta fotografiei teatrale) spectacolele, iar atingerea umană aduce în spaţiul expoziţiei, asemenea unei instalaţii de pe scenă, diferite obiecte, fiecare investit cu importanţă: pâinea în formă de om din „Cumnata lui Pantagruel” a lui Silviu Purcărete, casa în miniatură din „Unchiul Vanea” a lui Andrei Şerban, un scaun cu rotile din „Tragica Istorie a doctorului Faust” a lui Mihai Măniuţiu, precum şi alte obiecte de recuzită. Fotografiile reuşesc să evoce, să prezinte şi să reprezinte, dar mai ales, să emoţioneze. Eu am revăzut primul meu spectacol de la Teatrul Maghiar, piesa Play a lui Samuel Beckett în regia aceluiaşi Gábor Tompa, prin simpla vizionare a unei fotografii din expoziţie. Expoziţia va fi deschisă pe toată durata festivalului.

19:...
Pierdut în imagini şi obiecte, mă îndept spre foaier pentru a intra la concertul de jazz.
orosRafael









Fotograf: Biró István

Nincsenek megjegyzések:

Megjegyzés küldése