Cât e ceasul... în general (34.) – sau adevăratul jurnal al festivalului

doar o vorbă să-ţi mai spun

12 decembrie, 11.00, Casa Tranzit

Ultima discuţie (din ediţia festivalului de anul acesta) cu creatorii spectacolelor din zilele precedente i-a adus în faţa noastră pe cei de la Opereta imaginară (Teatrul Csokonai din Debrecen) şi Ruins True (coproducţie a Sushi Center din San Diego) dar a constat şi în lansarea albumului comemorativ al ultimilor 20 de ani de activitate de la Teatrul Maghiar din Cluj-Napoca.

Actorii de la Debrecen, precum şi traducătoarea textului original au vorbit despre cât de greu le-a fost la început să lucreze cu Valère Novarina, în primul rând din cauza textului, dar pe parcursul repetiţiilor au descoperit noi sensuri şi şi-au dat seama că ei de fapt trebuie să joace nu într-o manieră stanislavskiană ci într-una care deconstruieşte naraţiunea logică, iar în momentul în care nu au mai căutat să umple cuvintele personajelor cu conţinut propriu, lucrurile au mers mai bine. S-a mai discutat şi felul în care a fost primit spectacolul acolo unde a fost jucat, la ei acasă, publicul fiind extrem de reticent şi părăsind sala, probabil din cauza unor preconcepţii în ceea ce priveşte spectacolul teatral, iar la Paris, publicul fiind mai mult decât entuziast. Descriind maniera „cubistă” a lui Novarina, traducătoarea a descris munca de traducere, pe cât de dificilă, pe atât de plăcută.

 În a doua parte a discuţiilor, cei de la Sushi Center au dezvăluit că munca la spectacol a început în urmă cu doi ani încercând să se sintetizeze întreaga creaţie a lui Beckett într-un spectacol de teatru-dans având ca bază poemul Lessness. Pentru acest proces reducţionist s-a păstrat „recuzita” specifică din textele lui Beckett peste care s-au aplicat mişcările dansatorilor, improvizaţie pornind de la o simplă hartă a zonelor de acţiune. Muzica originală a spectacolului s-a născut de asemenea în mod spontan şi apelând la improvizaţie, aceasta schimbându-se de-a lungul repetiţiilor în funcţie de mişcările dansatorilor şi de restructurarea poveştii.

Lansarea volumului comemorativ a ultimelor două decenii de activitate a teatrului maghiar a fost din păcate, prin plasarea ei în ultima zi, un eveniment pierdut de către cei care ar fi meritat să afle. Prezentat sub forma unui catalog trilingv, volumul prezintă în texte şi imagini reuşitele incontestabile: 134 de premiere, regizori cu renume internaţional care au lucrat aici, spectacole şi actori premiaţi precum şi festivaluri organizate. S-au adus mulţumiri studenţilor de la teatrologie care au pus umărul în alcătuirea acestui catalog.

Uşile de la Casa Tranzit s-au închis (pentru moment) şi se aşteaptă cu nerăbdare următoare ediţie a festivalului.

orosRafael