Cât e ceasul... în general (26.) – sau adevăratul jurnal al festivalului

noroi pe stradă, noroi pe scenă –

Ivona din Sfântu Gheorghe

8 decembrie, 19.00

Niţel obosit, trebuie să recunosc că am lăsat impresiile despre acest spectacol să se sedimenteze. Am ieşit de la spectacol undeva între bine şi rău, între plăcut şi deranjant. În mod evident, textul închide în el idei şi semne pe care atunci când le descoperi trebuie să o faci cu mare grijă.

Construit pe structura unei tragedii, sub îndrumarea lui László Bocsárdi trupa Teatrului „Tamási Áron” prezintă un spectacol reuşit. Instrumentarul spectacolului este alcătuit dintr-o lume răsturnată a unei aristocraţii, un peisaj grotesc al mizeriei umane iar prin nedefinirea spaţio-temporară fie prin costume, fie prin decor, spectatorul urmăreşte acţiunea cu gâtul uscat, de parcă ar fi ingerat din nămolul de pe scenă. Spectacolul vorbeşte despre umanitate (sau lipsa acesteia).

Dintre actori se remarcă Gizella Kicsid (Ivona) care prin simpla prezenţă scenică (şi foarte puţine cuvinte) reuşeşte să domine scena (construit astfel şi din punct de vedere regizoral), Tibor Pálffy (Şambelanul) şi László Mátray, care joacă rolul complex al principelui Filip, un Hamlet carnavalesc.

În spectacol se mai folosesc proiecţiile video, de la simpla transmisiune directă a ceea ce e în culise sau gros-planuri a ceea ce se vede pe scenă la prezentarea acţiunilor „ascunse” privirii spectatorului.

Dincolo de notele comice ale jocului actoricesc şi a construcţiei regizorale, o altă „glumă” au fost ziarele ce se aflau pe scaunele din sală, un număr din jurnalul fictiv al „împărăţiei” unde spectatorii intrau preţ de câteva ceasuri.

9 decembrie, 11.00

La discuţii, Bocsárdi justifica alegerea textului datorită specificului dramaturgiei ce se alimentează dintr-o spiritualitate, şi pentru felul în care se prezintă un gest sacral care „scoate” păcatul din lume. Exterminarea impurităţii din lume este pusă în contrast cu groapa de noroi din scenă.

S-a mai comentat şi tipul de relaţie dintre regele Ignaţiu – Şambelan vs. principele Filip – Chirill, relaţii ce curg una din cealaltă, dau o circularitate acţiunii trecute şi a celei ce va să vie, precum şi relaţia psihanalizabilă dintre Filip şi regina Margareta, dar la un nivel al evadării dintr-o lume carnală. Definirea Ivonei, inclusiv în postură mai masculină, a fost dată de abordarea instinctuală a personajelor şi a situaţiilor din timpul repetiţiilor.

orosRafael