in search for paradise… paradise lost
4 decembrie, 15.05, Casa Tranzit
Din cauză că nu a fost trecută în program, prezentarea proiectului comun Emergency Entrance / Paradise Lost al Uniunii Teatrelor Europene nu a avut un public numeros. Şi de parcă nu ar fi fost suficient, Gianina Cărbunariu, şi ea invitată să prezinte un proiect, nu a putut ajunge la eveniment fiind ţinută „ostatică” datorită grevei controlorilor de trafic aerian de la Madrid.
Cu toate acestea, întâlnirea în sine, dintre producători, oameni de teatru, artişti şi public a fost una plăcută, fiind îmbrăcată cu haina unui happening: patru actori de la teatrul maghiar, costumaţi în haine de poliţişti, se plimbau printre oameni şi verificau din priviri tot ceea ce se întâmpla. Acest fapt în sine era menit nu doar să dea unitate prezentării proiectelor ci şi să ilustreze în mod original tematicile comune.
Cu toate acestea, întâlnirea în sine, dintre producători, oameni de teatru, artişti şi public a fost una plăcută, fiind îmbrăcată cu haina unui happening: patru actori de la teatrul maghiar, costumaţi în haine de poliţişti, se plimbau printre oameni şi verificau din priviri tot ceea ce se întâmpla. Acest fapt în sine era menit nu doar să dea unitate prezentării proiectelor ci şi să ilustreze în mod original tematicile comune.
Majoritatea propunerilor era docu-drame de interes local pentru companiile ce le prezentau, dar în esenţă fiecare din ele vorbeşte de încălcarea drepturilor omului din diferite zone europene, hărţuirile cauzate de prejudecăţi şi condamnau gesturi din trecut dar şi evenimente actuale.
Teatrul Naţional din Praga, reprezentat prin Michael Dočekal, a prezentat un proiect prin care se aducea în discuţie problema minorităţii rome, ce a suferit de-a lungul timpului nedreptăţi dar în momentul de faţă, prin indiferenţă, este la fel de hărţuită.
Un proiect video al Teatrului Garibaldi din Palermo, Lume, prezenta felul în care sunt priviţi imigranţii români în Italia. De la păreri extrem de negative la unele care luau apărarea în mod surprinzător, subiectul a fost dezbătut în mod obiectiv, amuzând şi întristând în acelaşi timp.
Un proiect video al Teatrului Garibaldi din Palermo, Lume, prezenta felul în care sunt priviţi imigranţii români în Italia. De la păreri extrem de negative la unele care luau apărarea în mod surprinzător, subiectul a fost dezbătut în mod obiectiv, amuzând şi întristând în acelaşi timp.
Teatrul Naţional din Grecia (prin Yorgos Paloumbis) propunea o docu-dramă aflată în lucru, Invisible Olga, vorbind despre o problemă majoră, traficul de carne vie. Era blamată în primul rând cererea „pieţei”, cea care face să existe o asemenea practică ce distruge vieţi, dar în acelaşi timp, punea problema indiferenţei, cea care orbeşte şi îi face pe oameni să nu observe asemenea lucruri.
O prezentare cutremurătoare a fost cea a Teatrului din Graz, susţinută de Matteo Bavera, acompaniat fiind (la contrabas) de către Lelio Giannetto. Subiectul era indiferenţa autorităţilor în faţa unei adevărate tragedii umane. Unui vas de transport egiptean (Pinar) i s-a interzis să ancoreze atât de către autorităţile malteze cât şi de cele italiene deoarece transporta pasageri clandestini, oameni ce au reuşit să plece din diferite zone africane în căutarea unei ţări unde curge lapte şi miere. Aceşti sărmani oameni îşi puneau speranţa în găsirea unei ţări unde curge lapte şi miere dar în schimb au înfometat şi se aflau la un pas de moarte din cauza lipsei de înţelegere. Accentul tragic era tocmai moartea unei femei gravide al cărei cadavru a plutit zile în şir până când, într-un final, la intervenţia unor foruri superioare, a fost permisă intrarea imigranţilor.
Toate aceste forme de teatru social prezentate ieri au ca scop nu doar aducerea pe scenă a unor situaţii dramatice ci sensibilizarea, aş spune eu, şi acceptarea că trăim într-o lume care nu ar trebui să fie caracterizată de bariere socio-politice.
orosRafael
Nincsenek megjegyzések:
Megjegyzés küldése