Cât e ceasul... în general (15.) – sau adevăratul jurnal al festivalului

povestaşul şi trubadurii

5 decembrie, Ora 19.00 

Spectacolul companiei franceze Théâtre de l’Incrédule, Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună, în regia şi interpretarea lui Benjamin Lazar şi bazat pe romanul omonim al lui Cyrano de Bergerac, a stat sub zodia povestirii. 

Într-o seară de iarnă, o seara specială în care Moş Nicolae străbate meleagurile şi împarte cadouri copiilor, Benjamin Lazar ne propune o întoarcere în timp înspre a doua jumătate a secolului al XVII-lea când Bergerac scrie romanul unei călătorii fabuloase în Lună. 

Decorul, realizat de Adeline Caron, este format din obiecte de lemn (o masă înaltă de scris, o scară mobilă, un scaun), împrejmuit de lumânări ca unică sursă de iluminat, şi îşi propune să creeze cadrul propice pentru aventurile pe care le vom auzi. Poate fi o piaţă publică, în care un histrion, însoţit de doi trubaduri (Florence Bolton şi Benjamin Perrot), vrăjeşte curioşii cu poveşti incredibile despre călătorii dincolo de Pământ, despre personaje fantastice şi întâmplări neobişnuite, dar, la fel de bine, poate sugera o întâlnire ideală dintre Scriitor (masa de scris trimite mai degrabă înspre această interpretare) şi Cititor („dragă cititorule”), cel pentru care toate aceste întâmplări neobişnuite se plămădesc. 

Punctul de atracţie al mizanscenei rezidă în capacitatea interpretului de a capta atenţia publicului spectator şi de a-i menţine viu orizontul de aşteptare, prin dozarea în crescendo a povestirii, prin gama largă de gesturi teatrale care sprijină discursul şi, nu în ultimul rând, prin muzica live. 

Conştienţi, parcă, de faptul că lumea are nevoie de magie, Comediantul şi Scriitorul deopotrivă transformă realitatea – simple obiecte de recuzită devin, pe rând, maşini zburătoare, colivii sau scenă pentru teatru de păpuşi – prin  puterea poveştilor. Şi nu e uşor să spui o poveste. 

wohlEugen