Cât e ceasul... în general (18.) – sau adevăratul jurnal al festivalului

creatorii spectacolelor Process_City şi

Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună

s-au întâlnit cu spectatorii

Luni, 6 decembrie,

Ora 11.15 

După trei zile în care ne-am obişnuit să-i vedem pe cei doi regizori Boris Bakal şi Katarina Pejovic prezenţi la fiecare dintre spectacolele lor, prietenoşi şi dornici să împărtăşească din munca lor cu spectatorii, întâlnirea din această dimineaţă a fost una firească şi familiară. Relaxaţi, ca la o întâlnire între vechi prieteni, regizorii croaţi au proiectat un scurt film, Vitič Dances, menit să-i familiarizeze pe cei prezenţi la discuţii cu tipul de proiecte artistice şi cercetările teatrale pe care grupul Shadow Casters le desfăşoară. Considerându-şi producţiile spectaculare drept „proiecte pe termen lung”, artiştii croaţi îşi propun să (re)aducă teatrul în comunitate, direcţie care „e foarte tradiţională, noi nu explorăm lucruri noi” a spus Boris Bakal. 

 

Fireşte, curiozitatea celor prezenţi la discuţie s-a canalizat pe spectacolele trilogiei Process_City, pe care Katarina Pejovic a numit-o „dramaturgie de risc maxim” în care firul dramatic este în permanenţă supus transformării. Trilogia nu este un produs finit, ci reprezintă „o creaţie în construcţie” (work in progress). În cazul spectacolului Vacation from History, regizoarea scrie un scenariu nou pentru fiecare reprezentaţie. Partea a doua, Ex-Position, un spectacol care se joacă de cinci ani, combină 10 poveşti personale (în cronica mea vorbeam doar de opt, aş dori să corectez acum), unele dintre ele  adăugate pe parcurs (povestea de la „numărul 67” a fost concepută special pentru turneul clujean). Este un spectacol al trăirii personale care porneşte de la convingerea că „ceea ce este privat nu este interesant pentru toată lumea, însă ceea ce este personal, da”. Despre partea a treia – Process_in_Progress – Boris Bakal a spus că dorea să combată prejudecata „clasică” de receptare a lui Franz Kafka, perceput ca „un autor întunecat” care critică în romanul Procesul o societate opresivă. Însă, la o lectură atentă, romanul spune „o poveste despre mine”, o poveste mai degrabă despre umanitate, decât despre un sistem social, iar spectacolul doreşte să evidenţieze această dimensiune umană.

Discuţia cu aceşti artişti a fost, parcă, prea scurtă. Îi aşteptăm cu noi proiecte şi în ediţiile viitoare.

Ora 12.15

Tot sub zodia familiarităţii a stat şi întâlnirea cu Benjamin Lazar, regizorul spectacolului Lumea de dincolo sau statele şi imperiile din lună. Artistul francez de origine română – bunicul său, originar din zona Clujui, a plecat în Franţa în 1928 – Benjamin Lazar a vorbit despre cercetările sale în sfera artei baroce, cu precădere a teatrului, muzicii şi literaturii acestei perioade. Discipol al lui Eugène Green, primul care a sondat „terenul neexplorat” al artei actorului din secolul XVII, tânărul regizor este la rândul lui un fin analist al deprinderilor actoriceşti şi un atent cititor al literaturii acelei perioade, iar spectacolele sale sunt rezultatele unei cercetări elaborate şi, în acelaşi timp, pasionale: „mă interesează acele texte cu care pot stabili o relaţie aparte, acei autori a căror scriitură se leagă de o experienţă de viaţă”.

wohlEugen

Fotograf: Biró István