Cât e ceasul... în general (19.) – sau adevăratul jurnal al festivalului

se mai nasc regizori?

6 decembrie, 13.00, Casa Tranzit

Zi încărcată la Casa Tranzit, cu prezentarea ultimului număr al revistei Alternatives théâtrales, lansare de carte şi conferinţă ce a pus problema unui „deces” al secolului revoluţionar pentru regia teatrală.

Prezentarea ultimului număr al revistei de specialitate, număr dedicat spectacologiei româneşti contemporane, nu a fost, din păcate, „cu cărţile pe masă” (în sensul propriu al cuvântului). Exemplare ale acestui număr nu au fost difuzate în România (încă), din motive obiective, George Banu comparând revista, în glumă, cu sfintele moaşte.

Număr coordonat de reputatul George Banu şi ilustrat cu fotografii realizate de Mihaela Marin, acesta conţine, din câte s-a spus, eseuri despre mutaţiile de pe scena teatrală românească şi interviuri cu cei mai importanţi oameni de teatru din România.

Despre Gábor Tompa, s-a scris atât în presă cât şi în cărţi, iar ultima iniţiativă (aparţinând Andreei Zsigmond) este una cu totul aparte. Cartea lansată (Cortină de semne – mic dicţionar de expresii teatrale proprii) este de fapt un „dicţional privat” constituit pornind de la convorbirile cu Gábor Tompa din presă, interviuri şi discuţii în public.

Ajungând la ultima parte a conferinţei, dar oarecum şi cea mai lungă şi aşteptată, oamenii de teatru au dezbătut dacă s-a sfârşit secolul regiei. Cristina Modreanu, ca moderator, a făcut o scurtă trecere în revistă a diferitelor estetici regizorale ce au revoluţionat scenele lumii, pentru ca pe urmă să expună tendinţele noi, tendinţe ce se supun post-modernismului. Pledoaria, după ce afirmase că oricum este practic imposibil să răspundem la o asemenea întrebare, s-a încheiat cu o afirmaţie de-a lui Castellucci, acesta având o poziţie radicală şi fiind de părere că marile figuri regizorale dispar şi cu declararea secolului XXI care abia a început drept un secol al interferenţelor (ca schimbare a felului în care se nasc sau sunt reprezentate spectacolele). Mihai Măniuţiu a pus în discuţie, printre altele, felul în care fiecare reformă a teatrului a fost posibilă numai prin reformarea actorului, iar Gábor Tompa a descris regia ca pe o relaţie biologică cu forma. Un răspuns clar la întrebare nu a fost dat, pentru a afla răspunsul, recomandăm mersul la teatru şi observarea fenomenului.

orosRafael